Lectia nr. 9 - Cum sa iti stapanesti temerile, obiceiurile si emotiile
Învăţă să îţi stăpâneşti mintea decât să fii stăpânit de ea.
Mintea este un lucru minunat şi misterios, cu abilităţile de a memora, a calcula şi a-şi aminti. Mintea poate crea ceva ce încă nu există, poate vizualiza în sistem tridimensional şi poate extrapola materialele necesare pentru a le aduce la viaţă. Poate analiza şi cântări, poate teoretiza şi presupune.
Mintea noastră ne controlează fiecare funcţie a corpurilor noastre fizice, de la respiraţie şi mers, la comportament şi atitudini care ne marchează cele mai profunde credinţe.
De fapt, alături de spirit, mintea este cel mai misterios şi fascinant aspect al corpului uman. Totuşi este cheia a tot ceea ce noi numim viaţă.
Mintea este, de fapt, un instrument puternic, şi care folosit corect poate modela şi înclina realitatea pentru a-ţi satisface fiecare dorinţă. Folosind puterea gândului, poţi crea o realitate care să se plieze pe cele mai profunde vise şi aspiraţii ale tale.
Poţi crea fericire, abundenţă şi chiar sănătate.
Din păcate mintea nu ştie dacă este folosită corect sau nu. De fapt, mintea oferă pur şi simplu energie în mod egal oricărui gând asupra caruia te concentrezi interpretând acel gând ca pe o dorinţă ori intenţie.
Acest instrument al puterii controlează de asemenea temerile noastre, obiceiurile şi emoţiile. Ne cauzează teama iraţională. Ne cauzează dependenţa de anumite mâncăruri, ne cauzează nervozitatea în prezenţa anumitor oameni. Nu distinge între bine şi rău, nici nu are vreo înclinaţie pentru un anumit rezultat. Este pur şi simplu ceea ce e. Dacă este nesupravegheată, mintea va continua să modeleze şi să incline realitatea după cum are modelul, fără a conştientiza însă realitatea creată.
Gândeşte-te pentru un moment: dacă nu am crede că suntem nervoşi, am mai simţi furia? Dacă nu am crede că ne este foame, am mai mânca în exces?
Când ne gândim că ne este foame, ne este. Când ne gândim că suntem furioşi, furia este exact ceea ce simţim. Dacă credem că trăim o viaţă abundentă şi binecuvântată, ar fi acest lucru adevărat? Răspunsul este cu siguranţă DA.
Ceea ce gândim şi credem este ceea ce devine realitate. Prin stăpânirea emoţiilor ţi se pot deschide usi pe care nu ţi le-ai imaginat.
Imaginează-ţi dacă…
* ai putea scăpa de obiceiurile negative fără stres ori agitaţie. Poţi pune capăt fumatului, a trezitului prea tarziu, sau a mâncatului în exces.
* ai putea indeplini orice sarcini fără teamă ori îndoieli.
* ai putea elimina fobiile faţă de discursurile în public, fobiile faţă de caini, paianjeni etc.
* persoanele care te făceau să te simţi stresat ori furios nu vor mai avea nici un efect asupra ta. Îi poţi privi cu calm în ochi şi îţi poţi controla sentimentele faţă de ei.
* poţi depăsi sentimentele de vină sau de depresie.
* îţi poţi direcţiona viaţa aşa cum doreşti tu.
Pas cu pas îţi vom arăta cum să scapi de trei dintre cele mai mari capcane mentale care ne împiedică să ne trăim viaţa la adevaratul său potenţial.
1. Pune capăt temerilor şi fobiilor iraţonale. Dat fiind faptul că emoţiile noastre sunt „libere să vorbească” în locul nostru, acest lucru duce la faptul că marea parte a vieţii noastre este experimentată printr-o stare emoţională. Atunci este posibil să fi ratat oportunităţi ori să te fi indreptat în altă direcţie deoarece te-ai lăsat condus de emoţii în tot acest timp? Dacă te vei gândi puţin la viaţa ta, probabil că vei descoperi că răspunsul este „Da”.
Aceste emoţii sunt acelea care ne provoacă să mâncăm în exces, să fumăm, să bem sau alte obiceiuri nesănătoase. Ele sunt de asemenea şi cauza din spatele depresiei, a temerilor şi chiar a fobiilor cu privire la anumite intâmplari ori imagini.
O persoană care se teme de păianjeni, de exemplu, crede că îi este frică înainte chiar de a vedea unul. Doar simpla sugestie îl poate face să tremure ori să transpire şi totuşi nu se află nici un păianjen în apropierea lui.
Unele temeri sunt clasificate ca fiind rezonabile; pe acestea ar trebui să le păstrezi.
A merge pe o alee întunecată în timpul nopţii poate cauza un grad de teamă faţă de care ar trebui să rămâi alert şi pregătit să fugi dacă apare vreun pericol. Teama rezonabilă te protejează şi te ţine sănătos. Pe de alta parte, teama iraţională are loc atunci când fugi pentru a te proteja deşi nu reprezintă o problemă reală. Teama de paianjeni dacă îi ai pe tine e rezonabilă, însă teama de imaginea unui păianjen nu este raţională. Nu trebuie să fugi deoarce nu există nici un pericol prezent. Şi cum poţi fugi de imaginea mentală a unui păianjen?
Aceste temeri devin fobii. Ne temem de o persoană anume, eveniment ori situaţie pentru a indica că ne consumă existenţa, totuşi nu putem face nimic pentru a elimina această teamă. Nu putem fugi, nu ne putem ascunde şi cu siguranţă nu ne putem lupta cu ceva ce rezidă doar din imaginaţia noastră, pentru că de fapt aceasta este fobia noastră: o teamă imaginară asupra necunoscutului.
O teamă ca aceasta nu o poţi controla. Când mergi pe o alee intunecată de exemplu, adrenalina îţi creşte iar simţurile îţi sunt concentrate la maxim. Dar odată ce ai trecut de aleea intunecată, simţul pericolului dispare şi începi să te relaxezi. Teama a trecut pentru ca situaţia nu mai există. Cu o teamă iraţională totuşi, potenţialul pentru acea situaţie va exista mereu şi deci teama nu poate dispărea. Acest proces este adevărat pentru orice teamă ori nevoie percepută. Cu cât credem mai tare că ne e foame,de exemplu, cu atât vom fi mai îndemnaţi să mâncăm mai mult. Nu contează că tocmai am terminat o masă şi nu contează că ştim că nu ne e foame cu adevărat. Ne stresăm şi ne agităm asupra ideii unei bomboane ori a unei pungi de chipsuri cu toate că ştim că vom regreta mai târziu acest lucru. Dar aceste lucruri nu contează. Odată ce percepţia s-a arătat, nu ne mai putem concentra asupra altui lucru.
Acesta nu este un mod de a trăi. Dar să trecem acum la al doilea blocaj mental…
2. Depăşirea dependenţelor. Ce este de fapt o dependenţă? Sunt multe definiţii, dar cea mai simplă este atunci când depinzi de ceva. Asta înseamnă că ai o nevoie mare.
Doreşti acel lucru din tot sufletul. Dependenţa ta faţă de acea dorinţă este atât de puternică încât atunci când nu poţi avea acel lucru îţi vei consuma gândurile şi te vei linişti doar când vei lua parte la dependenţa ta.
De ce eşti dependent de acest lucru? Este o dependenţă fizică? O dependenţă psihologică? Ori o combinaţie între cele două?
Multe dependenţe sunt combinaţii a celor două, şi vor produce simptome care afectează atât corpul cât şi mintea. Dar pentru a fi dependent de ceva trebuie să crezi în acea dependenţă. Mulţi fumători încep să se panicheze când realizează că au rămas fără ţigări. Aceştia îşi calculeaza cât trebuie să mai reziste cu ele până la următorul pachet când vor trebui să cumpere din nou. Pleci din oraş? Te vei aproviziona pentru a te asigura că nu vei rămâne fără ele cât eşti plecat. Acesta nu este un răspuns fizic, deoarece dependenţa nu a fost încă indepartată. Nu există nici un motiv pentru corp să se retragă deoarece există încă deprinderea de a fuma.
Ce poate duce la panică atunci? Exact – MINTEA. Fumătorul crede că el e dependent de ţigări. Atât de tare încât nu riscă să vadă ce s-ar întâmpla dacă ar renunta la ţigări. Aceasta este credinţa lui, nu a corpului. De fapt corpul nu are niciodat şansa de a experimenta cum ar fi dacă ar renunţa pentru că mintea se asigură că acest eveniment să nu aibă loc.
Dar dacă fumătorul s-a decis să renunţe? Mintea este cea care reacţionează imediat, ştiind că ţigările nu mai sunt disponibile, înainte să realizeze corpul. Mintea se va retrage imediat indiferent dacă corpul va simţi sau nu lipsa tutunului. Multe dependenţe sunt provocate de un stimul de orice natură. Poate fi un stimul exterior, cum ar fi o imagine a unei felii de prăjitură cu mere ori un actor fumând o ţigară, la postul tău favorit, chiar şi simpla imagine este de ajuns pentru a declanşa tot sistemul. Se formează un gând, chiar dacă este la nivelul subconştientului, şi începe să se formeze o energie.
Stimuli, gânduri, acţiuni. Nu poţi controla stimulii, aceştia sunt pretutindeni. Nu poţi controla nici energia din moment ce aceasta este adevărata cauză a dependenţei. Ceea ce a rămas este gândul. În el zace şi soluţia la problema ta.
Când poţi controla gândul, controlezi energia şi acţiunea. Cheia constă în a schimba gândurile referitoare la dependenţă. Fă acest lucru.
3. Stapâneşte-ţi emoţiile. Cu toţii am experimentat pierderi şi suferinţe în viaţa noastră, unii mai mult ca alţii. Ceea ce este interesant este că unii dintre noi suntem capabili să plângem puţin iar apoi să trecem mai departe, pe când alţii traiesc experienţe atât de profunde ale unor pierderi încât par că nu îşi vor mai reveni niciodată.
Acelaşi lucru se aplică şi altor emoţii, cum ar fi furia pe partenerul tău, un sentiment de trădare din partea unui prieten, dezamăgirea faţă de o persoană dragă.
Emoţiile produc unde cerebrale, iar cu cât emoţiile sunt mai puternice cu atât vor fi şi undele cerebrale. Nu e de mirare că atunci când experimentăm emoţii intense avem problme în a gândi limpede şi logic.
Sunt multe standarde care ţi-au fost întipărite în minte de-a lungul anilor despre ceea ce trebuie să faci şi ceea ce nu trebuie să faci. În general aceste lucruri care ţi se spun să le faci ori nu, sunt spuse pentru a te ajuta şi proteja. „Nu te juca cu focul” ori „uită-te în ambele direcţii înainte de a traversa strada”. Unele nu sunt atât de logice, totuşi indiferent de logica lor, reacţia pe care o avem când nu facem acest lucru este aceiaşi. Vina este sentimentul pe care îl avem când ştim ca am făcut ceva greşit. Mărimea este irelevantă de vreme ce produce aceiaşi senzaţie iar oricât ne-am strădui să nu ne mai gândim la răul făcut, nu putem.
Vina este constrângerea de a repeta acel lucru corect şi să indepărtăm sentimentul de a fi făcut ceva greşit. Repară răul făcut şi te vei simţi mai bine.
Dacă nu putem îndrepta răul făcut, vina îşi va intra în rol. În cazul în care nu survine nici o pedeapsă tangibilă, rămânem cu vina severă şi începem a ne pedepsi singuri.
Dacă putem frânge acest ciclu şi să îndepărtăm negativitatea pe care o experimentăm, mulţi dintre noi pot fi copleşiti din cauza vinei, permiţându-i să ne afecteze atitudinea despre noi înşine şi modul de a privi viaţa. Pentru alţii poate insemna depresie.
Depresia – este acel lucru despre care nimeni nu doreşte să vorbească dar pentru care milioane de oameni sunt trataţi în fiecare zi de depresie clinică, care implică un dezechilibru chimic la nivelul creierului. Evident, dacă este implicat un dezechilibru chimic, ar trebui să cauţi cât mai repede ajutorul din partea unei persoane autorizate în tratarea problemelor mentale.
Dar dacă depresia ta e mai mult de natura tristeţei, ai putea beneficia de pe urma lucrurilor învăţate aici. Oamenii intră în depresie de obicei după evenimente stresante din viaţa lor. Acest lucru ar putea ţine de gravitatea pierderii unei persoane dragi, un divorţ ori altele cum ar fi o serie de promoţii ratate sau probleme financiare.
Cercetătorii au dezvoltat o teorie numită „neputiinţa invăţată” o atitudine pe care nu o poţi stăpâni în mod adecvat în viaţa ta. Aceasta este adesea marcată de aţteptarea ca lucrurile să meargă rău datorită, bineînţeles, faptului că tu le faci. Autosugestionarea negativă întăreste ideea că eşti mai puţin competent şi de fiecare dată când intervine un nenoroc, acest lucru doar îţi întăreste părerea despre tine.
Ceea ce trebuie să facem este să ne schimbăm atitudinea despre evenimentele respective. În loc să ne concentram asupra parţilor negative redirecţionează-ţi energiile folosind evenimentul pentru a stimula şi crea schimbarea în atitudinea ta. Dacă ţi-ai pierdut slujba de exemplu, acest lucru îţi dă oportunitatea de a găsi căi noi şi mai bune pentru a te reangaja. Poate că este pasul de care ai nevoie pentru a-ţi începe afacerea despre care vorbeai ori să faci o schimbare în cadrul carierei tale.
Folosind Sistemul Silva Ultramind, îţi poţi schimba atitudinea cu privire la o situaţie, persoană ori eveniment care te-a făcut să te simţi rău.
Când stăpâneşti arta de a te separa de emoţii, începi să observi oportunităţi noi în cadrul manifestării. Asta pentru că nu mai eşti legat de rezultat şi nu mai trăieşti cu teama de necunoscut. Mulţi oameni sunt blocaţi întro circumstanţă anume deoarece se tem să aleagă ceva diferit. Pe cât s-ar putea simţi de rău, ideea unui fapt nou şi imprevizibil sună chiar şi mai rău.
Dar evoluţia noastră constă în schimbare iar atunci când capeţi controlul asupra emoţiilor tale incepi să realizezi că schimbarea este exact ceea ce îţi trebuia.
Aceasta deşteptare permite noilor posibilităţi să devină plauzibile, atunci când incepi să vezi, după limitările pe care ni le-am imaginat, adevăratul şi nelimitatul potenţial pe care îl posedăm cu adevărat.
Fiecare eveniment, fiecare persoană, fiecare moment din viaţa noastră reprezintă oportunităţi noi de dezvoltare, şi abundenţă.
Trebuie să ne eliberăm de mintea noastră emoţională pentru a observa limpede ce se află în faţa noastră.
inapoi la lectii...
