Astazi a fost una din zilele libere in care, de dimineata, am avut timp ca pentru cateva momente sa ma gandesc la mine. Intalnirile cu mine nu sunt atat de dese pe cat mi-as dori 🙂

M-am gandit in primul rand ca maine, de intaia zi a lunii mai, ar fi o idee excelenta sa ma concentrez si sa incep ceva in viata mea care sa imi imbunatateasca existenta. Imi doream o schimbare, o imbunatatire, o … Nu m-am putut concentra prea mult asupra drumului pe care ma gandeam sa incep sa umblu de a doua zi (am dificultati mari in a ma concentra mult timp asupra unei probleme) si avand o cariera artistica gandurile mi-au fost furate imediat de o noua idee de spectacol. Cu creierasul umbland singur in scoarta, imaginand costume, scenarii si alte alea, deci pe undeva prin alfa :), am plecat la cumparaturi.

Ajung in supermarket, iau cate ceva, ajung la standul de cartofi si imi vine ideea sa fac o “groznicie” si sa imi fac niste cartofi prajiti. Stiam din experienta tineretii ca nu toti cartofii sunt ideali pentru prajit si cum in fata aveam 4 sortimente diferite, pe marimi si culori, deja m-am pleostit ca nu voi face alegerea perfecta pentru ca nu mai imi aminteam cum trebuie sa fie cartofii “ideali” pentru prajit. “Pentru prajit cei mai buni cartofi sunt acestia galbeni cu coaja subtire” aud de la doamna din fata mea care ii explica fetitei si binenteles si mie chiar daca eu nu ii adresasem intrebarea. Am luat cartofii si am zambit. Mi-am adus aminte spontan de raspunsurile care vin atunci cand stii cum sa intrebi, de cursurile UltraMind care m-au fascinat (am absolvit cursul de Healing si pe cel de Business acum aproximativ o luna) dar din care nu am pus in practica in mod constient mare lucru caci … m-am luat cu altele si …

Plec de la magazin, suna telefonul, trafic, gata uit intamplarea cu cartofii si ma gandesc la altceva. Ajung pe strada mea cea noroioasa (m-am mutat la casa intr-un cartier langa Bucuresti unde se construieste in permanenta), opresc in fata casei. Constat ca nu am scos tomberonul, intru in curte iau tomberonul ma duc cu el la poarta dar un domn care lucra cu o echipa la vecinii mei imi spune ca gunoiul deja s-a ridicat insa ma poate ajuta el sa il incarce in roaba in care cara resturi de la lucrarea pe care o efectueaza, caci … face o lucrare de drenaj la fosa vecinilor. Las tomberonul si incep sa rad ca o nebuna uitandu-ma in sus. Domnul, om serios si traitor in Beta, se uita nedumerit la mine. Dupa ce ma opresc din ras ii explic ca tocmai am primit o solutie la o problema pe care o aveam si ca ma bucur sa il cunosc. Omul meu a dat capul putin intr-o parte, asa s-o fi gandit el, ca daca ma priveste stramb poate ma vede drept caci oricum nu intelegea nimic 🙂

Intelesul era la mine. Unul dintre gandurile care ma strabatuse de dimineata era legat de fosa de la casa noastra care are probleme si nu stiam ce sa fac si la cine sa apelez ca sa rezolv!

OK. dar nici asta n-a fost destul pentru o minte aiurita ca a mea ca sa inteleg raspunsul la intrebarea de dimineata cu drumul cel nou.

M-am luat la discutii cu vecinii, am facut cartofii, am mai trait putin apoi m-am culcat caci imi propusesem sa lucrez la noapte la un proiect important care isi va incepe derularea de saptamana viitoare. Iata ca m-am trezit acum o ora, m-am intalnit cu unul dintre colaboratorii mei care imi adusese ceva si cand m-am intors in casa am trecut cu ochii peste laptopul meu. M-am oprit si fara ca macar sa ma mai gandesc la intamplarile de peste zi mi-a aparut dorinta sa ma uit pe site-ul Silva UltraMind sa vad ce se mai intampla pe acolo caci nu am mai avut timp sa ma uit de cand am terminat cursurile cu toate ca imi propusesem sa urmez activ ceea ce invatasem acolo. Deschid laptopul si inainte de a intra pe net dau un click sa vad daca am ceva mailuri. Care a fost primul mail care mi-a intrat? Mail de la Silva UltraMind in care se anuntau cursurile pe luna mai. In secunda aceea mi-am dat seama ce vreau sa incep de maine! Sa pun in practica cu adevarat ce am invatat la curs si binenteles sa ma inscriu la unul dintre cursurile pe care inca nu le-am urmat (am ales ESP).

Pentru cei care au absolvit cel putin un curs toate aceste intamplari sunt firesti, eu am simtit nevoia sa fac aceasta postare pentru cei care, asa ca mine acum ceva vreme, descopera pentru prima oara acest site si se gandesc daca merita sa faci un astfel de curs. Eu nu vreau sa le dau nici sfaturi nici pareri. Daca raspunsul este DA lor la intrebarea MERITA SA FACI CEVA PENTRU A-TI IMBUNATATI VIATA, atunci cu siguranta e unul dintre locurile de unde poti incepe asta.

Experientele sunt unice, tulburatoare (in sensul pozitiv) iar cunostintele acumulate sunt tare de trebuinta 🙂

P.S. La cursul de business, unul dintre exemplele pe care dl. Vasile Hategan l-a dat era legat de programarea mentala pe care o poti face cerand sa ramana alaturi de tine in echipa doar oamenii care sunt fideli si devotati proiectelor pe care le pui in practica. In ultimele 2 saptamni din echipa mea au ajuns sa nu mai faca parte (din diverse motive) un numar ingrijorator de persoane, eu avand o companie privata in care fluxul de personal a fost intotdeauna extrem de redus. Acum, in timp ce scriam si eram cu gandul la Silva UltraMind mi-am adus aminte ca dupa terminarea celor doua cursuri eu am pus in practica o singura data 3 SCENE cerand ca … in echipa mea sa ramana doar cei care ……….

Emilia Nechita, 41 de ani, Bucuresti