In urma cu 3 zile am terminat cursul de vindecare alternativa de la Sibiu. Nu mi-ar fi trecut prin cap niciodata cat de mult si cat de curand il voi aplica.

Ieri dimineata, dintr-o data am inceput sa am dureri puternice, abdominale. Am recunoscut simptomele pentru ca in urma cu mai multi ani am fost operata de ocluzie intestinala si stiam ca am ramas cu aderente intestinale. In 2 ore eram internata la chirurgie, cu perfuzii si cu recomandarea – interventie chirurgicala in cazul in care simptomele se agraveaza.

Sub pretextul ca incerc sa dorm putin am intrat in alfa si am folosit tehnica celor 3 scene, unde, in scena 2 am intrat in abdomenul meu, mi-am descalcit intestinele, le-am uns, le-am explicat ca nu este locul nostru in spital ci ca avem multa treaba la servici si acasa. Vizualizam cum se restabileste tranzitul intestinal si cum spun tuturor ca ma simt bine si ca ma vor trimite acasa, nemaifiind nevoie de operatie. Iar in scena 3 vizualizam cum toata familia impreuna cu colegii de servici se bucura ca am scapat de operatie.

Dupa o jumatate de ora am simtit o ameliorare.

Am intrat din nou in abdomen, de data asta am facut curatenie iar starea mea s-a imbunatatit. In paralel cu mine, lucra si sotul meu pe intestinele mele si el fiind absolvent Silva. Seara, cand medicul a venit la vizita a avut surpriza sa ma auda spunand ca eu maine nu voi fi operata, din contra, voi pleca acasa sanatoasa. A zambit, probabil s-a gandit ca perfuzia mi-a afectat ratiunea.

Dimineata am auzit o discutie intre asistente cum ca urmeaza sa ma pregatesca pentru operatie si le-am spus ca ma pregatesc sa plec acasa pentru ca ma simt bine. Nu am fost luata in seama, din contra, dupa privirile atintite asupra mea, cred ca eram compatimita ca am luat-o razna. Am intrat din nou in alfa si mi-am mai facut un tratament. La vizita medicului din acea dimineata i-am explicat ca mi s-a reluat tranzitul intestinal, ca nu mai am nici o durere si ca starea mea fizica nu impune retinerea mea in spital. Aveam si moralul foarte ridicat, radeam si i-am zis ca locul meu nu e acolo si ca sunt alti bolnavi, operati care au nevoie de acel pat. M-a externat dar cu rezerve…

Au trecut cateva ore de cand am ajuns acasa si ma simt foarte bine. Deci… functioneaza si inca foarte bine.

Ioana C. – Cluj